Etichete

, ,

amanti3

Cineva îmi spunea odată că amantlâcul ideal e cel în care ambii parteneri sunt căsătoriți, fiecare cu altcineva, bineînțeles, și niciunul din ei nu are de gând să-și strice familia. Spunea omul meu că în felul acesta nu există riscul ca vreunul din cei doi să emită pretenții, să dezvolte vreo obsesie, că te poți întâlni cât de rar sau de cât de des vrei sau poți, fără ca cineva să se supere, și că totul nu se rezumă decât la plăcerea de a fi din când în când cu un om cu care chiar te simți bine. Mai susținea el că în felul acesta aventura cu pricina poate dura oricât, dat fiind faptul că fiecare dintre amanți e consecvent ideii de a se întoarce întotdeauna acasă, neexistând astfel nicio spaimă că unul dintre ei ar putea cere la un moment dat mai mult decât i se oferă. În fine, același personaj este convins că o astfel de relație poate înceta oricând fără reproșuri, șantaj sau scandal, pentru că ambii parteneri conștientizează acest lucru din chiar prima clipă a legăturii lor. Interesant punct de vedere, aș zice, numai că în viața reală lucrurile sunt, de cele mai multe ori, departe de a se desfășura în varianta lor ideală iar pentru ca acest lucru să funcționeze e nevoie, în primul rând, de doi oameni inteligenți. Pentru că numai oamenii inteligenți știu să-și impună limite și tot ei sunt și singurii capabili să le respecte.

Înainte însă de a dezbate mai departe pe acest subiect, haideți să stabilim ce înseamnă un amant. Am ales din Dicționarul Explicativ al Limbii Române două definiții, una mai generalistă – Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoana de alt sex, fără a fii căsătorit cu aceasta – și una mai explicită – Persoană care are relații intime de dragoste cu cineva în afara căsătoriei. Personal, consider că a doua e mai apropiată de realitate. Așadar ce sunt amanții? Sunt doi oameni, fiecare sau cel puțin unul cu o relație stabilă (acte, familie, copii, casă, masă, cățel, purcel) care la un moment dat se întâlnesc, se văd, se plac și se combină, ca să folosesc o expresie nu tocmai academică. De ce fac ei asta? Pentru că fiecare găsește sau crede că găsește la celălalt ceea ce nu are acasă sau ceea ce partenerul de acasă refuză să-i mai ofere și nu mă refer aici numai la sex deși în majoritatea cazurilor de la sex pleacă totul. În acest punct intervine inteligența de care vorbeam. Dacă există suficientă inteligență încât relația extraconjugală să nu însemne decât o completare a vieții personale fără a atinge în vreun fel stilul de viață de bază, ca să zic așa, al fiecăruia, da, putem spune că ne aflăm în acel caz ideal susținut de amicul meu. De cele mai multe ori însă, tocmai pentru că fiecare vede în amantul sau amanta sa exact acea persoană de care crede că are mai multă nevoie, lucrurile sunt departe de a fi atât de liniștite și de frumoase și degenerează în situații complicate cu efecte nedorite și, mai ales, ireversibile.
În fine, sunt voci care spun că bărbații însurați ar trebui să-și caute drept amante femei căsătorite și cu copii acasă pentru că acestea nu-și vor părăsi niciodată căminul pentru ei, iar femeile măritate să-și găsească amanți necăsătoriți pentru că sunt mai ușor de strunit decât cei însurați. Așa o fi, n-o fi așa, nu știu ce să zic, dar eu cred că într-un cuplu stabil înainte de a fi soți, părinți, administratori ai familiei, cei doi trebuie să fie amanți. Când el sau ea însă încetează, renunță, refuză să-și mai dorească să fie amantul celuilalt atunci cu siguranță măcar unul din ei își va îndrepta privirea și dorința în altă direcție.

Anunțuri