Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Tu ai vrut-o!

Ai vrut să fii altfel! Ai vrut să fii doar tu. Singură, stăpână absolută. Pe tine și, dacă s-ar fi putut, pe întreaga lume. Așa că te-ai rupt. Erai doar o coastă, se spune. Ai plecat departe, la început, crezând că ai alt rost decât acela de a fi din mine, cu mine, în mine. Ți-am spus, ții minte, că nu e bine ce faci, că de unul singur, acum și de una singură, e greu de răzbit. N-ai înțeles. Am continuat să-ți explic, să-ți arăt. Câte n-am făcut ca să te aduc înapoi! Războaie, palate, grădini suspendate. Am plecat și pe Lună ca să ți-o aduc pe Pământ! Recunosc, n-am putut, am venit doar cu câteva pietre.Te-ai ținut tare! Erai încăpățânată. Aveai și tu orgoliile tale. Masculine, de multe ori. Era oarecum normal. Doar deveniseși…femeie.

Nu știu de ce ai vrut mereu să-mi iei locul!! Mie mi-ai plăcut așa cum ai fost atunci când te-ai rupt. Știi, te-ai rupt doar din trup. Nu și din suflet. Te-am dorit pentru asta! Te-am iubit pentru asta! Și te voi iubi mereu…Și te voi dori înapoi. Din când în când ai început să te întorci. Ai înțeles și tu că e mai bine în doi, așa e? Ai înțeles și tu că doar în doi putem fi întregi, nu-i așa? Așa se pare. Uneori ai înțeles la timp și ai ajuns când locul din care te rupseseși era încă viu. Era acolo unde-l lăsaseși și cum îl lăsaseși. Te aștepta. Și i te-ai potrivit perfect. Că tu, nu altcineva, plecaseși din el. Alteori te-ai întors prea târziu și locul din care te-ai rupt nu mai era. Se vindecase. Ai plâns. Te-ai înfuriat. Ai aruncat cu pietre în mine. M-ai blestemat. M-ai scos vinovat. Eu eram vinovat, ai spus-o mereu, pentru faptul că tu ai vrut să fii altfel. Mai altfel chiar decât ți-ai dorit și tu să fii. Pentru tine, pentru neîmplinirile tale, pentru fugile tale, pentru orgoliile tale, pentru greșelile tale eu am fost mereu vinovatul.
Da, așa e! Ai dreptate! Recunosc! Sunt vinovat! Pentru un singur fapt. Că te-am lăsat să te rupi. Că te-am lăsat să pleci. Dar dacă nu te lăsam…Cum te-ai mai fi întors?

Anunțuri