Etichete

, , , , , , , , , , , ,

Romantic-couple-pictures (3)_edited

Poate sunt eu de modă veche dar cred în atingerea dintre pielea unui bărbat și cea a unei femei în locul oricărui like sau share. Cred în privitul în ochi în locul oricărei poze care zace inertă pe un ecran. Cred în dragostea aia reală, palpabilă, în cuvântul rostit, nu tastat, și în cuvântul sorbit de pe buzele celuilalt, nu messengeruit. Cred în plimbările în doi, în convorbirile telefonice interminabile, în scrisorile cu parfum și în ținutul de mână dar nu cred în sentimentele și în relațiile online. Cum dracu ai putea, de exemplu, să ții pe cineva de mână pe facebook?! Cum ai putea să-i mângâi obrazul? Cum ai putea să-i șoptești la ureche? Cum, mama naibii, ai putea să te ții în brațe unul pe celălalt? Cum ai putea să dansezi? Cum?

E de preferat, spun eu, omul de aproape de tine, acela pe care îl poți atinge, îl poți privi, cu care poți vorbi față în față, în locul oricărui profil sau status virtual. Pentru că pe net, deși undeva unde se termină eterul există un om în carne și oase, în prima linie nu e omul acela, ci o poză și niște vorbe. Și oricât de suavă ar fi domnița din poză, și oricât de mult ar avea vorbele la el presupusul Banderas din spatele unui profil, odată descoperită realitatea probabilitatea e foarte mare ca ea, domnița, să fie cu totul altfel în stare brută, nephotoshopată, iar el, desperado-ul, un expirat în pragul andropauzei, ca să dau doar două exemple. Pentru că prea puține duduițe recunosc online că sunt ceva mai grase, mai strâmbe și mai trecute decât în poza de pe ecran și prea puțini donjuani au bunul simț să-și anunțe interlocutoarele că sunt cam bătrâni și cam urâți pentru ce încearcă ei să le convingă. Și cu toate acestea se pare că există dragoste virtuală. Și încă sinceră, curată și dezinteresată, după cum declară și chiar își asumă public, pe bloguri sau pe paginile de socializare, tot mai mulți navigatori în apele tulburi și învolburate ale internetului. Și, din păcate pentru ei, unii recunosc, alții nu, din ce în ce mai mulți dintre aceștia trăiesc adevărate drame atunci când virtualul acela frumos împachetat rămâne fără ambalaj și se transformă în realitate. Pentru că între virtual și real nu se poate pune aproape niciodată semnul egal. Admit că sunt situații în care cel din virtual poate fi bine intenționat și poate fi, el ca om, același spirit bun și în viața reală, dar tot există șansa imensă ca la o eventuală întâlnire față în față flacăra aprinsă online nu numai să nu se întețească, ba chiar să se stingă. Și atunci ce faci, trăiești o dramă, nu?
Chimia dintre doi oameni, bărbat și femeie, nu are decât componentă reală, credeți-mă pe cuvânt că sunt om bătrân și știu ce spun! De aceea nu cred în dragostea virtuală și de aceea mai cred că în virtual nu faci altceva decât să te minți, să te minți că ai găsit acolo ceea ce nu ești în stare să găsești în viața reală sau ai avut ghinionul să nu găsești în viața reală. Să te implici în relații online e ca și cum te-ai abandona unui drog care îți dă impresia că trăiești o viață aparte, o frumoasă poveste care îți este hărăzită numai ție. Fals! În manualul de Filososfie din vremea când eram eu licean (profesorul meu era chiar unul din autorii manualului) apărea următoarea frază: „Noțiunea de câine nu latră”. Parafrazând această idee spun și eu acum că noțiunea de iubit/ă virtual/ă nu iubește. Pentru că noțiunea de real, virtualul adică, nu e realitate.
Admit că poți vorbi pe net despre o dragoste reală. Poți crea un site, un blog, o pagină de facebook sau de ce vrei tu, special pentru omul iubit, îi poți face declarații publice în online, poți folosi rețelele ca să îți strigi și să îți cânți dragostea. E în regulă, e chiar frumos. Dar e frumos numai dacă mai înainte de asta ai ajuns să iubești acel om privindu-l, auzindu-l, atingându-l. Altfel, e minciună. De aceea nu cred în dragostea virtuală. Pentru că nu e reală. Iar ce nu e real, e neadevăr. Adică minciună. Și de ce să fii atât de supărat pe viață și pe dragoste încât să te minți singur? E frumos să te minți frumos dar tot minciună e. Viața și iubirea, oameni buni, sunt cele mai frumoase întâmplări de pe acest Pământ. Cu o singură condiție însă: să fie reale, nu închipuiri.

Anunțuri