Etichete

, , , , , , , , , , , , , ,

3d-abstract_widewallpaper_black-white_29798-1024x640

Știai că ne întâlnim zi de zi, la o cafea, într-un loc aparte, doar al nostru? Un loc pe care l-am construit singur. Bine, nu chiar singur, erai și tu acolo, în gând. E… „afacerea” mea. De suflet. Un loc în care, paradoxal, deși ajung întotdeauna primul, tu ești deja acolo, o eterică prezență ce se transformă de fiecare dată, încet, încet, într-o sculptură în fum. Fiecare întâlnire a noastră stă, ți-am spus deja, sub semnul paradoxului. Se desfășoară mereu în același loc și după același ritual dar, cu toate acestea, e de fiecare dată altfel. Vrei să știi cum se întâmplă? Închide ochii, ascultă-mă și lasă-ți imaginația să te aducă acolo unde sunt eu!

Invariabil, înainte să-ți faci apariția, comand o cafea, un pachet de țigări și câteva ziare. Câteodată și un coniac fin, franțuzesc. Țigările sunt doar pentru efect, știi bine că nu fumez. E drept că, uneori, aprind una doar ca să privesc cum fumul ei se împletește cu aburul cafelei. E un dans fascinant. Cu atât mai fascinant cu cât, singur fiind, pot decide fără opreliști muzica pe care să se consume acest dans. Aleg doar ritmuri care știu că îți plac. Apoi privesc povestea. Aburul cafelei și fumul tabacului, spiritul ei și spiritul lui, al tău și al meu, într-o singură împletire, o singură mișcare. Ce tablou poate fi mai frumos de atât? Mai contează că nu ești acolo, în fața mea, într-o prezență carnală? Nu. Uit asta. Te văd oricum în aburul cafelei, ești parte a dansului. Uneori îți zăresc fața, alteori doar liniile corpului. De fiecare dată îți zâmbesc, ție celei din gând, ție celei din himerica plăsmuire. O plăsmuire pe care o ating din când în când cu vârfurile degetelor pentru a-i schimba forma și drumul, imaginându-mi că sunt un sculptor în fum. Fără daltă și ciocan, doar cu gândul, cu sufletul și cu o atingere de mână. Uite, vezi, acum am găsit și un nume pentru locul meu: Atelier de sculptură în fum. Nu-i așa că sună bine?
Te-am făcut curioasă, așa e? Există un loc în care ești prezentă mereu dar despre care nu știi unde se află. Ce ciudat pentru tine! Hai, că îți spun! Deocamdată e doar aici, în acest… Avalon imaginar dar, îmi doresc asta, într-o bună zi poate îl voi aduce la viață. La cea reală în care trăiesc oameni reali și îl voi dărui lor, tuturor celor care iubesc. Și, cine știe, poate îi vei trece chiar tu pragul, curioasă să te vezi așa cum te văd eu acum, un spirit născut din bătăi de inimă și aburi de cafea. Cine ești tu? Cum, nici asta nu ți-am spus? Tu ești cea care ești dintotdeauna, cea care ai fost și n-a mai fost să fii, cea care n-ai fost dar ai fi putut să fii, cea care vei fi fără să fi fost, cea care…Tu ești cea care când nu ești, ești o sculptură-n fum.

Anunțuri