Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Dacă toți cei peste șapte miliarde de pământeni am fi îndrăgostiți în momentul acesta atunci pe planeta noastră ar arde simultan peste șapte miliarde de iubiri. De ce atât de multe? Pentru că iubirea unui om este precum amprenta lui, unică, pentru că și el, omul, este unic. În unicitatea lor iubirile nu pot fi comparate, nici măcar cele împărtășite. Doi oameni care se iubesc își trăiesc în mod unic iubirea, ei nu se iubesc la fel, nici măcar nu se iubesc mai mult sau mai puțin unul decât celălalt, se iubesc și atât. Iubirea nu are unitate de măsură, cum nici dorul nu are, iubirea ori e, ori nu e. Cine stă să măsoare cât iubește el și cât primește de la celălalt sau cât poate oferi el celui de care este iubit nu face altceva decât să piardă timp, să piardă timp din timpul iubirii. Repet, iubirea nu are unitate de măsură, ea ori e, ori nu e, nu are nuanțe de gri, nu are căi de mijloc, se întâmplă sau nu, e simplu.

Scriam cândva că dragostea nu are buton de oprire. Așa este, nu vine când vrei tu și odată pornită nu mai poate fi oprită, nu mai poți nici măcar tu, cel atins de iubire, să i te împotrivești. Dacă e iubire. De asemenea, nu se întâmplă cu intermitențe, nu poți spune că azi iubești, mâine nu, poimâine poate iubești iar răspoimâine iubești din nou. Nu, ori iubești, ori nu iubești, și aici e simplu. Mai mult, iubirea nu poate fi cuantificată, nimeni nu-i poate măsura intensitatea, nici măcar cel care iubește sau cel care este iubit. Iubirea nu e un bec care să lumineze mai tare sau mai slab, ea luminează pur și simplu, e luminoasă prin definiție, e luminoasă ca stare. Iubirii nu-i poți lega un ampermetru în serie ca să-i măsori intensitatea. Și mai e ceva, iubirea nu se comercializează, nici măcar contra unei alte iubiri, ea nu se vinde la kilogram, iubirea se oferă, iubirea se dăruiește. Cât de mult sau cât de puțin? Se dăruiește în totalitate, atât cât știe și atât cât poate cel care iubește să o dăruiască și vă spun cu toată convingerea că cel care o primește va simți că primește o infinitate, o infinitate din infinitatea sufletului celuilalt. Pentru că iubirea are întotdeauna dimensiunea infinitului, e neîngrădită și nelimitată, atât pentru cei care iubesc, cât și pentru cei care sunt iubiți, dacă o fac sau o acceptă curat și cu tot sufletul. De fapt, iubirea nu poate exista decât dacă i se dăruiește tot sufletul, dacă îți pui tot sufletul în ea și pentru ea, cei care îngrădesc iubirea, a lor pentru alții, a altora pentru ei, fiind condamnați să o ucidă cu bună știință. În fine, iubirea vine întotdeauna pe nepregătite, iubirea ne va găsi întotdeauna nepregătiți pentru ea pentru că are prostul obicei să apară fără preaviz. Partea frumoasă a iubirii este aceea că tot ea ne pregătește din mers, tot ea ne arată ce să facem, tot ea ne învață cum să o purtăm. Cu două condiții, să ne lăsăm iubiți și să ne lăsăm să iubim.
Iubirea nu are unitate de măsură, iubirea nu se măsoară nici măcar cu altă iubire, iubirea ori e, ori nu e, iubirea se trăiește pur și simplu, iubirea e un dar care nu trebuie comparat cu nimic altceva din lumea asta, iubirea este cea care ne transformă sufletul în cel mai frumos loc din Univers. O iubire este dincolo de ființă și neființă, dincolo de timp și spațiu, dincolo chiar de cel care iubește și de cel care este iubit, dincolo de orice există sau poate fi imaginat. O iubire este sau nu este.

Anunțuri