Sfaturi

Dragostea nu are cont de Facebook

Love_at_facebook

Pornind de la un post din acest blog cineva a încercat să mă convingă de faptul că mulțumită tehnologiei de ultimă generație, a rețelelor de socializare, Facebook în special, astăzi e mult mai la îndemână să-ți alini dorul de cineva drag decât acum 25, 50 sau 100 de ani. Mai exact, ți-e dor de ea sau de el, dai o fugă la primul device mai smart pe care îl ai la îndemână, cauți persoana pe Facebook, te uiți la ultima poză postată și deja ești mai relaxat puțin dacă nu cumva chiar îți trece dorul de tot. I-am dat un răspuns, fără să mă gândesc deloc, a la Dem Rădulescu: Vax albina, crema puca! La mine nu ține așa ceva, ba e foarte posibil să aibă fix efectul opus. Să mi se facă și mai dor, adică.

Accept că atunci când ești departe de cel drag și nu-l poți vedea sau auzi, o postare recentă pe Facebook te poate liniști în sensul în care reprezintă o garanție că e bine, cât se poate de viu și de sănătos. Atât și nimic mai mult. Apoi, ce te faci dacă persoana care îți place nu e încă în lista ta de prieteni și, colac peste pupăză, n-aveți nici prieteni comuni pe Facebook iar profilul ei nu e public? Asta ca să nu mai spun că nicio rețea de socializare, oricât va fi ea de performantă și de androidă, nu va reuși niciodată să creeze aceeași emoție ca apropierea fizică, reală, vie de persoana iubită.
Sunt un utilizator constant al tehnologiilor informaționale și un adept înfocat al progresului și modernismului dar în materie de dragoste rămân fidel relațiilor clasice, umane, calde. Cred cu tărie că o privire ochi în ochi, fie doar și pentru câteva secunde, face cât un milion de accesări pe Facebook a uneia sau mai multor fotografii cu persoana care ți-e dragă. Decât să-ți pierzi vederea și timpul în fața unui ecran, mai bine faci pe dracu în patru, cauți motive, dacă nu le găsești le inventezi, ca să ajungi aproape de cel sau cea care ți-a furat sufletul. E mai sănătos. Și pentru trup și pentru suflet. Și mai e ceva, dragostea nu are nici cont de Facebook, nici de Twitter, nici măcar adresă de mess. E posibil să aibă vreun blog pe undeva dar nici asta nu e sigur :).

Despre amanți, amante și amantlâcuri

amanti3

Cineva îmi spunea odată că amantlâcul ideal e cel în care ambii parteneri sunt căsătoriți, fiecare cu altcineva, bineînțeles, și niciunul din ei nu are de gând să-și strice familia. Spunea omul meu că în felul acesta nu există riscul ca vreunul din cei doi să emită pretenții, să dezvolte vreo obsesie, că te poți întâlni cât de rar sau de cât de des vrei sau poți, fără ca cineva să se supere, și că totul nu se rezumă decât la plăcerea de a fi din când în când cu un om cu care chiar te simți bine. Mai susținea el că în felul acesta aventura cu pricina poate dura oricât, dat fiind faptul că fiecare dintre amanți e consecvent ideii de a se întoarce întotdeauna acasă, neexistând astfel nicio spaimă că unul dintre ei ar putea cere la un moment dat mai mult decât i se oferă. În fine, același personaj este convins că o astfel de relație poate înceta oricând fără reproșuri, șantaj sau scandal, pentru că ambii parteneri conștientizează acest lucru din chiar prima clipă a legăturii lor. Interesant punct de vedere, aș zice, numai că în viața reală lucrurile sunt, de cele mai multe ori, departe de a se desfășura în varianta lor ideală iar pentru ca acest lucru să funcționeze e nevoie, în primul rând, de doi oameni inteligenți. Pentru că numai oamenii inteligenți știu să-și impună limită și tot ei sunt și singurii capabili să le respecte.
Înainte însă de a dezbate mai departe pe acest subiect, haideți să stabilim ce înseamnă un amant. Am ales din Dicționarul Explicativ al Limbii Române două definiții, una mai generalistă – Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoana de alt sex, fără a fii căsătorit cu aceasta – și una mai explicită – Persoană care are relații intime de dragoste cu cineva în afara căsătoriei. Personal, consider că a doua e mai apropiată de realitate. Așadar ce sunt amanții? Sunt doi oameni, fiecare sau cel puțin unul cu o relație stabilă (acte, familie, copii, casă, masă, cățel, purcel) care la un moment dat se întâlnesc, se văd, se plac și se combină, ca să folosesc o expresie nu tocmai academică. De ce fac ei asta? Pentru că fiecare găsește sau crede că găsește la celălalt ceea ce nu are acasă sau ceea ce partenerul de acasă refuză să-i mai ofere și nu mă refer aici numai la sex deși în majoritatea cazurilor de la sex pleacă totul. În acest punct intervine inteligența de care vorbeam. Dacă există suficientă inteligență încât relația extraconjugală să nu însemne decât o completare a vieții personale fără a atinge în vreun fel stilul de viață de bază, ca să zic așa, al fiecăruia, da, putem spune că ne aflăm în acel caz ideal susținut de amicul meu. De cele mai multe ori însă, tocmai pentru că fiecare vede în amantul sau amanta sa exact acea persoană de care crede că are mai multă nevoie, lucrurile sunt departe de a fi atât de liniștite și de frumoase și degenerează în situații complicate cu efecte nedorite și, mai ales, ireversibile.
În fine, sunt voci care spun că bărbații însurați ar trebui să-și caute drept amante femei căsătorite și cu copii acasă pentru că acestea nu-și vor părăsi niciodată căminul pentru ei, iar femeile măritate să-și găsească amanți necăsătoriți pentru că sunt mai ușor de strunit decât cei însurați. Așa o fi, n-o fi așa, nu știu ce să zic, dar eu cred că într-un cuplu stabil înainte de a fi soți, părinți, administratori ai familiei, cei doi trebuie să fie amanți. Când el sau ea însă încetează, renunță, refuză să-și mai dorească să fie amantul celuilalt atunci cu siguranță măcar unul din ei își va îndrepta privirea și dorința în altă direcție.

Spune-i c-o iubeşti, indiferent ce va urma!

woman in love

Un bătrân, înţelept ca orice bătrân, mi-a spus mai demult, când eram foarte tânăr, următorul lucru: “De câte ori îţi va plăcea o fată atât de mult încât vei ajunge să o visezi în miezul zilei cu ochii deschişi, mergând pe drum, înseamnă că atunci vei fi ajuns să iubeşti acea fată. Iar dacă o vei iubi să faci în aşa fel încât ea să afle acest lucru! M-ai auzit? Pentru că nimeni nu trebuie văduvit de dragoste. Să te duci la ea şi să-i spui că o iubeşti chiar dacă tu vei fi încredinţat în sufletul tău că fata aceea nu va fi niciodată a ta. Până la urmă, ce poţi să păţeşti decât să afli că sufletul tău a avut dreptate? Dar dacă nu-i vei mărturisi dragostea ta, nici nu vei avea cum să afli dacă sufletul te-a minţit ori ba. Şi ascultă aici la mine, om bătrân, că şi sufletul se mai păcăleşte câteodată, aşa că du-te şi spune-i!” Chiar acestea au fost cuvintele bătrânului înţelept. Aşadar, dragii mei, de fiecare când vă veţi îndrăgosti, când veţi iubi curat, faceţi în aşa fel încât celălalt să afle acest lucru fie şi pe o cale ocolitoare, dacă nu aveţi puterea să i-o spuneţi prin viu grai. Astfel, dragostea voastră nu va rămâne nemărturisită iar dacă nu va fi să fiţi împreună măcar veţi avea fericirea de a fi făcut pe cineva să se simtă iubit, ceea ce nu e puţin lucru.

De ce viața de cuplu ajunge uneori să însemne doar… administrație?

cuplu-certat

Din ce în ce mai multe cupluri ajung după consumarea unor ani de căsnicie să constate că tot ceea ce înseamnă viața lor împreună se reduce la un simplu act administrativ, la administrarea treburilor familiei. Atât și nimic mai mult! Grija excesivă pentru copii, pentru carieră, pentru dobândirea de bani și bunuri, pentru a fi în trend cu ceilalți, problemele financiare (lipsa banilor și stresul inerent acestei situații sau, dimpotrivă, abundența lor și, implicit, contradicțiile legate de gestionarea acestora), egoismul, orgoliile nemăsurate, bătălia aberantă pentru „șefia” cuplului și multe alte lucruri de genul acesta nu sunt altceva decât… moartea pasiunii, ca să folosesc o vorbă de cartier. Și, bineînțeles, în tot acest timp acuzele despre lipsa armoniei în cuplu curg mai ceva ca un torent de munte primăvara.
Tu ești vinovată, spune el, pentru că te plângi tot timpul de oboseală și de stres și nu se mai poate atinge omul de tine! Ești ca un arici! Ba, tu ești de vină, răspunde ea, pentru că nu mai ai ochi decât pentru altele! N-am mai văzut o floare de la tine de ani de zile! Iar de aici și până la infidelități și alte mizerii nu mai e decât un pas. Și totuși, cum s-a ajuns aici? Simplu, pentru că măcar unul dintre ei dar de cele multe ori amândoi, renunță să mai fie cel cu care s-a căsătorit celălalt. Când iubim și decidem să ne căsătorim o facem cu un om anume, cel din acel moment. Cu cât fiecare dintre noi se îndepărtează mai mult de acel om cu atât devine mai străin celuilalt iar relația devine mai neplăcută. Unii aleg despărțirea, alții aleg să rămână împreună doar de ochii și de dragul copiilor și doar pentru a administra ceea ce, doar scriptic, mai înseamnă familia lor. Împart același pat dar doar pentru somn, stau la aceeași masă doar pentru că așa fac familiile fericite, merg la aceleași evenimente pentru că doar așa pot salva aparența acelui cuplu fericit pe care îl știu și îl cred rudele, prietenii, colegii, vecinii. În rest, nimic. Aproape doi străini. Nici unii, nici alții nu încearcă însă să redevină, fie și pentru puțin timp, cei care au fost la început. De exemplu, ele să renunțe la atitudinea de cucoane chemate să rezolve toate problemele omenirii și să redevină fetele sensibile, nebunatice sau romantice de care s-au îndrăgostit ei. Iar ei, tot de exemplu, să arunce haina de bărbați posaci, constipați intelectual de propria suficiență, și să redevină băieții galanți și cu un fermecător simț al umorului care și-au făcut partenerele să-i urmeze cu ochii închiși. Eu zic că merită încercat.
Așadar, oameni buni, dacă vedeți că lucrurile încep să nu mai fie cum au fost încercați să aflați dacă nu cumva sunteți chiar voi cei care nu mai sunteți cum ați fost și stopați urgent această schimbare în ceva ce nu are cum să fie de bun augur. Și, cel mai important, discutați și cu celălalt despre asta, dacă încă îl mai iubiți, și veți vedea că totul va fi mult mai ușor iar rezultatul unul fericit. Pentru că, nu-i așa, în cuplu greutățile se împart la doi iar dragostea se înmulțește cu doi.

CE SFATURI SEXUALE PRIMEAU TINERELE FEMEI ACUM DOUĂ SUTE DE ANI

sitting-nude

„Dăruieşte puţin, dăruieşte rar şi, mai ales, dăruieşte cu părere de rău“. Aceasta era deviza femeilor la 1894 în relaţia intimă cu partenerul de viaţă. O carte publicată în 1894, „Sfaturi sexuale pentru soţi şi soţii“ le oferea tinerelor femei sfaturi despre cum pot evita „experienţa groaznică a sexului“. Autoarea, Ruth Smythers, era soţia reverendului L.D. Smythers, pastor al Bisericii Metodiste din Arcadia. Cartea era menită să le înveţe pe tinere să se ferească de femeile care „aşteaptă chinul din noaptea nunţii cu plăcere şi curiozitate“. Sexul era, în repetate rânduri, catalogat drept o „experienţă groaznică“, iar tinerele soţii erau sfătuite să evite pe cât posibil apropierea intimă cu soţul. În cele ce urmează veți afla câteva dintre recomandările pe care Ruth le făcea tinerelor.

– „O soţie isteaţă va face tot posibilul ca soţul ei să nu îi vadă vreodată trupul întreg dezgolit, şi nu îi va permite nici lui să se arate dezbrăcat în faţa ei“;
– „Atunci când nu poate fi evitat, sexul trebuie practicat în beznă totală“;
– „Soţia trebuie să stea pe cât posibil nemişcată. Mişcările trupului ei pot fi percepute de soţ drept excitaţie sexuală“;
– „Dacă i se oferă şansa, bărbatul poate pune în practică obiceiuri sexuale revoltătoare. Printre acestea se numără: practicarea actului sexual normal în poziţii anormale, sărutarea trupului femeii şi oferirea propriului trup pentru a fi sărutat“;
– „Sunt foarte folositoare cămăşile de noapte din bumbac gros. Bărbaţii trebuie să poarte şi ei pijamale. Acestea trebuie îmbrăcate în camere separate, şi sub nici o formă nu trebuie scoase în timpul actului sexual“;
– „Imediat cum bărbatul încheie actul sexual, soţia trebuie să îl cicălească în legătură cu diverse sarcini minore pe care ea ar vrea să i le îndeplinească. În acest fel, el va pleca repede de lângă soţie, şi nu se va mai gândi la altă partidă de sex“;
– „În timpul actului sexual, soţia va păstra linişte deplină, în timp ce bărbatul poate pufăi şi gâfâi. Sub nicio formă nu ar trebui ca ea să geamă în timpul sexului“;
– „Soţiile isteţe vor căuta mereu metode de a-şi refuza soţul în pat“;
– „Dacă bărbatul va încerca să îşi sărute soţia pe gură, ea va întoarce uşor capul, pentru a fi sărutată doar pe obraz“;
– „Dacă soţul încearcă să-i ridice rochia şi să o sărute pe corp, soţia va trage repede rochia şi va sări din pat, scuzându-se că trebuie să meargă la toaletă“;
– „O soţie bună trebuie să reducă numărul contactelor sexuale la unul pe săptămână, în primul an de mariaj, şi până la unul pe lună, la sfârşitul celui de-al cincilea an de căsătorie“;
– „Dacă soţul este insistent, femeia va trebui să se prefacă că se simte rău rău, că o doare capul sau că îi este somn“;
-„Până la a zecea aniversare a copilului, soţiile care au devenit mame pot opri contactele sexuale cu soţul“.

UN CONCURS STUPID: CINE SĂ NU CEDEZE PRIMUL

loves

Cineva a distribuit pe facebook următorul text: „Aș vrea să te sun de fiecare dată când mi-e dor. Dar apoi îmi amintesc că dacă și ție îți era dor, mă sunai”. Cred că dacă ți-e dor de cineva cu adevărat atunci îl cauți o dată, de două, de nouă ori într-o oră, dacă se poate, nu te angrenezi într-un concurs stupid de genul „care să nu cedeze primul”. În dragoste dacă te comporți ca la concurs riști să alergi de unul singur și să ieși pe locul doi. Nu poți amesteca dorul, dragostea cu orgoliul prostesc. Dacă ți-e dor, pui mâna pe telefon sau alergi până la celălalt pur și simplu. Nu vrei s-o faci fără motiv? Cauți unul, nu știu, arunci zahărul din zaharniță și alergi să împrumuți două lingurițe pentru că nu mai ai la cafea. Poate așa vă beți și cafeaua împreună privindu-vă în ochi. Când ți-e dor, mai ales dacă dorul tău e împărtășit și de celălalt, ai dreptul să te comporți copilărește, da, dar nu prostește. Poți să apelezi la motive tembele ca să-ți întâlnești iubitul sau iubita dar nu ai voie să dezvolți orgolii stupide. Relația de cuplu, indiferent dacă vorbim de cuplurile căsătorite sau nu, nu trebuie să fie o luptă în care fiecare să-i demonstreze celuilalt că el este mai bățos. Nu, mai bine spune tu primul „te iubesc” în fiecare zi, fi tu primul care fură un sărut dimineața sau care face un gest tandru! Dacă iubești pe cineva îți va fi dor de acel cineva tot timpul, chiar și atunci când se află lângă tine. Dorul se întreține cu gesturi mici și frumoase. Altfel, dacă lași ambițiile fără sens să-ți stăpânească sentimentele e foarte posibil ca în ziua în care te vei hotărî să-l suni totuși pe celălalt să ai surpriza că sună ocupat…

CUM SĂ-I CAPTEZI ATENŢIA FĂRĂ SĂ PARI DISPERATĂ

soapte

Cuvintele perfecte
Cuvintele pe care le foloseşti atunci când eşti cu el sunt cruciale. Atenţia verbală este importantă chiar dacă poate ţi se pare că nu are vreo importanţă. Ei bine, atunci când sunteţi împreună foloseşte astfel de propoziţii: “Ce drăguţ că mi-ai adus geanta…”, “Cocktail-ul acesta e absolut divin” sau chiar “Ce loc absolut minunat” (chiar dacă nu îţi place aşa mult). Toate aceste cuvinte frumoase pe care i le spui se vor duce direct în subconştientul lui şi se va simţi mereu bine în compania ta.

Nu vorbi tare
Atenţie la ce spui, dar şi la ce intensitate o faci. Mai mulţi cercetători au ajuns la concluzia că bărbaţii sunt mult mai atraşi de femeile care vorbesc mai încet şi cu un ton cald, decât de cele care au un ton mai ridicat şi parcă într-un fel poruncitor. Dacă eşti atentă cum vorbeşti cu siguranţă îl vei seduce, numai să nu uiţi să îl laşi şi pe el să mai zică ceva din când în când.

Atenţia asupa ta
Trebuie să-l faci să vrea să stea numai cu tine. Trebuie să-l determini să-şi concentreze atenţia numai asupra ta. Dacă la prima întâlnire vă duceţi într-un bar zgomotos e un eşec total. Din cauza gălăgiei care e pe lângă voi, nu se va uita la tine tot timpul şi nici nu va auzi tot ce spui. Alege mai bine un local cu muzică ambientală şi cu lumină care să te pună în valoare. Puteţi merge după câteva alte întâlniri şi în club, ca să îi arăţi că eşti foarte „de gaşcă”.

Savurează mâcarea
Multe femei manâncă foarte puţin când au întâlnire. Gustă din salată, împing carnea şi cartofii către marginea farfuriei, beau o gură de apă şi gata cina. Greşit. Mulţi bărbaţi se uită cu plăcere la femeia care-şi savurează felul de mâncare. Evident nu într-un mod grotesc, dar dacă îţi place ceea ce mănânci se vede şi pe chipul tău: poate închizi ochii, poate gemi. Exact asta îşi imaginează şi el că faci în dormitor.

Unele lucruri trebuie să rămână un mister
Adoră că ai pielea atât de fină, că nu ai mustaţă şi că miroşi absolut minunat. Dacă te supui unui adevărat proces de înfrumuseţare la salonul de cosmetică, nu-i povesti şi lui. Sigur nu vrea să ştie. Fă-te de fiecare dată frumoasă pentru el, numai să nu-i spui că te-a costat o avere să-ţi cumperi nămolul contra pungilor de sub ochi.

Păstrează distanţa
Ai ieşit cu el de câteva ori, abia te abţii să nu îi sari de gât şi ai vrea să stai cu el 24 de ore pe zi. Încearcă totuşi să nu fi disperată şi lasă-l să te caute. În primele luni ale relaţiei voastre fă-l să te dorească şi să viseze la nopţile cu tine… nu i le da servite „pe farfurie”.

Nu fi o mironosiţă
Uneori femeile sunt criticate de bărbaţi pentru că acordă mult prea multă atenţie aspectului lor şi uită să mai fie şi naturale şi spontane. Ok. Machiază-te, pune-ţi o rochie scurtă, dar ajută-l să-şi care covorul de la spălătorie. Nu te strâmba. Nici nu e greu. Oricum el va cara mai mult, dar important e că vrei să îl ajuţi. Fii prietena lui. O să se îndrăgostească de tine atunci când va avea, spre exemplu, de zugrăvit în dormitor, iar tu te vei duce la el şi îl vei ajuta să vopsească pereţii. În schimb, nu prea o să-i placă de tine dacă te strâmbi şi zici că îţi strici unghiile.

 

ZAȚUL DE CAFEA TE POATE SCĂPA DE CELULITĂ

Cofeina este unul dintre ingredientele principale ale multor creme anticelulitice

zat

Conform Clinicii Mayo, 80% dintre femei au celulita. Văzută ca o textură a pielii cu mici umflături, celulita este un gen de grăsime care nu dispare cu ușurință. Cauzată de genetică, schimbări hormonale, circulație proastă sau acumularea de toxine, aspectul de coajă portocala apare cele mai multe ori în zona coapselor și a feselor. Aplicată pe piele, cofeina elimină celulita prin îmbunătățirea circulației din zona afectată. Acest lucru ajută la înlăturarea toxinelor și a apei în exces din țesuturi, prin urmare aspectul de “coajă de portocală dispare”. Efectele stimulatoare ale ingredientelor din cafea pot crea un aspect mai tonifiat și îngrijit. Cu toate astea, efectul este temporar.

 Rețeta

Adună aproximativ un sfert sau o jumătate de castron de zaț de cafea. Adaugă două lingurițe de ulei de măsline extravirgin și amestecă cele două ingrediente. Dacă zațul nu este cald în urma utilizării recente, atunci încălziți-l timp de 10 secunde la cuptorul cu microunde. Așează-te în cadă, ia un burete de baie și masează prin mișcări circulare zonele afectate sau chiar pe întreg corpul. Insistă pe zonele coapselor și feselor. Lasă cât mai mult zaț pe zonele afectate. Folosește o folie de plastic pentru a înfășura compoziția cât mai strans în jurul zonelor afectate de celulită. După ce ai lăsat să acționeze aproximativ 10 minute, înlătură folia și clătește cu apă caldă. Mai poți adăuga în acest amestec câteva picături de ulei de ienupăr sau de rozmarin. Aceste uleiuri sunt folosite adesea în diverse împachetări anticelulită.

Povestea  cafelei

Legenda originii cafelei este legată de Kaldi, un păstor de capre, care a trăit în Etiopia în urmă cu mai mult de 1000 de ani. El a observat comportamentul ciudat al caprelor după ce acestea se hrăneau din tufele de cafea. Chiar și caprele bătrâne zburdau pline de energie. Kaldi a spus povestea unor călugări, iar aceștia au obținut o băutură din boabele de cafea care îi ajută să stea treji toată noaptea. Băutura a devenit cunoscută sub numele de ‘kahweh’, termen arab pentru ‘revigorant’. Dincolo de legendă, descoperirea cafelei a dus la cultivarea sa comercială, care este atestată pentru prima oară în secolul al XV-lea în Etiopia, unde cafeaua crește sălbatic. Consumul de cafea s-a răspândit în Yemen, Egipt, Siria și Turcia. Cafeaua era cunoscută sub denumirea de „vinul Arabiei”, aparent din cauza faptului că musulmanii care nu aveau  voie să consume vin foloseau cafeaua ca și substitut datorită efectului ei stimulator. Obiceiul de a bea cafea s-a răspândit rapid și în 1615 ajungea în Veneția primul transport pe mare din Turcia. În secolul al XVII-lea, existau deja în Europa numeroase cafenele. Din Marea Britanie și alte țări europene, cafeaua a fost dusă în Virgina, SUA.

 

Anunțuri

3 gânduri despre „Sfaturi”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s